Despre moarte, de Ilie Cleopa
Filed Under credinta, povăţuiri duhovniceşti | Leave a Comment
Cine poate să fie sigur că vom ajunge până mâine sau peste un ceas? De aceea, pentru că viaţa noastră este nesigură pe pământ şi toate se opresc la mormânt, în cele ce urmează vom vorbi despre două lucruri: despre moarte şi conştiinţă.
Mai întâi, după dreptate, să vorbim despre moarte. Porunca cea dintâi a lui Dumnezeu, după greşeala protopărinţilor noştri, a fost aceasta: Cu moarte veţi muri. Şi, într-adevăr, după călcarea poruncii, două morţi au venit asupra neamului omenesc. Adam, după 930 de ani, şi Eva, după 950 de ani, au primit moartea trupească, iar moartea duhovnicească a fost lungă de 5508 ani, până la venirea în trup a Noului Adam - Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru.
Dar oare din care pricină, Adam, a numit-o pe Eva, adică “viaţă”, deşi se cuvenea s-o numească moarte, că prin ea a venit moartea în lume? Aşa era cu dreptate. Dar în loc s-o numească moarte, o numeşte viaţă, că zice: Şi a pus Adam numele femeii sale Eva, ce se tâlcuieşte viaţă.
pentru a citi mai departe apasati aici
TATAL CERESC - DUMNEZEIRE IZVORÂTOARE de Parintele Galeriu
Filed Under credinta, teologie | Leave a Comment
Acest Nume Dumnezeiesc apare în teologia Sfântului Dionosie Areopagitul (sec. V) fie în formularea: “Iar singurul izvor al Dumnezeirii celei mai presus de fire este Tatal” (II, 5) fie într-o alta: “Tatal este Dumnezeire izvorâtoare” (II, 7). Avem în fata o fericita sinteza patristica în care Dumnezeu este slavit ca Tata si în acelasi timp ca Izvor al Dumnezeirii; prin urmare, este marit împreuna cu Fiul si cu Duhul Sfânt ca Treime de o fiinta si nedespartita, ca mister si ultima finalitate a fiintei.
În acest duh se exprima si Sfântul Vasile cel Mare, numindu-L pe Tatal “radacina si izvor al Fiului si al Sfantului Duh” (Omilia 24, 4).
Pe deasupra, si toti Sfintii Parinti, înca din secolul al IV-lea, cel supranumit: “triadologic” si “de aur”, subliniaza aceeasi credinta fundamentala în formularea: “Monarhia Tatalui”. Prin urmare, Tatal este conceput (vazut) ca izvor personal al Dumnezeirii si al iubirii, de vreme ce este de neconceput unitatea fara iubire.
Aceasta este în mod precis marturia fundamentala a Sfintei Ortodoxii. Aceasta ne învata, în constiinta noastra crestina si umana în general, cum ca Dumnezeu se descopera în misterul Sau profund ca Tata, ca principiu personal, ca Treime, ca unitate si comuniune a Persoanelor.
S-a vorbit despre legatura spirituala a lui Dionisie cu traditia lui Plotin. Însa, conceptia operei lui Dionisie - Corpul areopagitic - este de inspiratie biblica. Dionisie nu-L considera pe Dumnezeu ca “impersonal”, cum Îl concepe Plotin, ci ca pe Tatal - Izvor al tuturor, pe Tatal ca principiu personal.
pentru a citi mai departe apasati aici