Mănăstirile Meteore - izvoare de hrană duhovnicească

Filed Under Manastiri | Leave a Comment

     Participarea la sfintele slujbe la oricare dintre mănăstirile greceşti rămâne de neuitat pentru pelerin. Alături de călugări cântând psalmi sau rugându-se îngenunchiaţi, în miros de tămâie, printre candelele luminând figurile ascete din icoane şi fresce, pelerinajul devine o cale de acces spre întâlnirea cu Dumnezeu şi cu realităţile sacre.

Cea mai veche aşezare monahală

     Lăsând în urmă Kastraki şi mergând în sus, intrăm în pădurea de piatră a Meteorei. Prima mănăstire ce o întâlnim în stânga, pe creştetul unei stânci roase de intemperii, este Aghios Nikolaos Anapavsos – a Sfântului Nicolaie Anapavsa (Sf. Nicolae Odihnitorul). Construită etajat, cu terase-balcon (Cripta şi Paraclisul Sf. Antonie la etajul întâi, naosul principal la etajul doi, vechea Sfântă Masă - azi loc oficial de primire -, la etajul trei), mănăstirea este cea mai veche aşezare monahală de pe Muntele Meteora, fiind fondată în anul 1192 de către sihastrul Ieremia. Ne vor atrage atenţia picturile sfinţilor Artenie, Antonie, Ioan Scărarul, Atanasie şi Hristofor. Lucrările murale ale renumitului pictor cretan Theophanis - Sfânta Fecioară cu Hristos copil în braţe, ţinându-i degetul cel mare al mâinii, A doua înfăţişare, Minunile Mântuitorului, Umilinţa extremă a lui Hristos, Profeţii, cei patru Evanghelişti ş.a.) depăşesc orice aşteptare, lăsându-l uimit chiar şi pe cel mai pretenţios cunoscător al artelor. În anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luând-o sub protecţia sa. Biserica veche, având Hramul Sfântul Arhidiacon Ştefan, a fost construită în anul 1350, dar ulterior, devenind neîncăpătoare, s-a mai construit o biserica mare (1798) cu hramul Sfântul Haralambie. Muzeul mănăstirii adăposteşte numeroase şi preţioase obiecte de cult. Aici poate fi văzut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei şi Antonie Cantacuzino.

Megalo Meteor, prima chinovie

     Pe platoul celei mai înalte dintre stânci, de şaizeci de metri pătraţi, la 400 de metri deasupra oraşului Kalambaka (613 de la nivelul mării), se află mănăstirea reprezentativă pentru întregul ansamblul: Metamorphosis (Schimbarea la Faţă), cunoscută şi sub numele de Megalo Meteor (Marea Meteoră). Fondatorul mănăstirii, Sfântul Atanasie Meteoritul, venit din Muntele Athos, a întemeiat pe această stâncă o mică sihastrie, pe care a transformat-o, în 1344, în prima chinovie a Sfintei Meteora, vestită până în zilele noastre. Tot el a început construcţia Bisericii Schimbarea la Faţă, terminată ulterior de Cuviosul Ioasaf, fostul împărat Ioan Vresis Paleologul. Această biserică este cea mai veche şi mai impunătoare din tot ansamblul Meteorelor, iar fresca interioară, de mare calitate artistică, aparţine şcolii cretane, ajunsă la culme în secolul al XVI-lea. Pe atunci mănăstirea număra până la 300 de monahi şi eremiţi, fiind o chinovie model. De la 1923, un mic tunel şi 146 de trepte săpate în stâncă înlesnesc urcuşul la mănăstire.
     În prezent, se poate spune că atât biserica mare, cât şi paraclisele şi întreaga incintă sunt frumos restaurate şi bine întreţinute. În atmosfera în care abia desluşeşti figurile ascete ale sfinţilor, calmul şi evlavia umplu sufletul pelerinului, copleşit de lumina slabă a candelelor abia pâlpâind şi de misterul ce te poartă parcă dincolo de cele lumeşti. În jur strălucesc portalele aurite, aureolele sfinţilor, ofrandele aduse de credincioşi şi lăcaşurile de rugăciuni. Un miros fin de tămâie umple de extaz sufletul oricărui om venit să se roage aici.

Pe stânca Cuviosului sihastru Varlaam

     Impozantă, dar destul de mică, foarte aproape de cealaltă mare stâncă, se află Sfânta Mănăstire Varlaam - a Tuturor Sfinţilor. Numele vine de la fondatorul ei, Cuviosul Varlaam, care a sihăstrit, în jurul anului 1350, pe vârful acestei stânci uriaşe. Până acum câteva decenii şi la Mănăstirea Varlaam se urca cu ajutorul plasei acţionate manual.
În anul 1518, doi fraţi din Ianina, Nectarios şi Theofanis, dintr-o familie conducătoare a Epirului, s-au călugărit aici şi au zidit, pe vechile ruine, o mică biserică cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi. Puţin mai târziu au zidit o măreaţă biserică, închinată Tuturor Sfinţilor, precum şi trapeza (azi muzeu), vatra sau bucătăria şi spitalul. Printre documentele acestei mănăstiri se păstrează şi unele româneşti, primite ca danie, alături de un epitaf brodat cu fir de aur pe catifea verde din 1609, icoane portabile de epocă, un tron domnesc cu decoraţie de fildeş, cruci de lemn încrustat şi multe altele.

145 de trepte spre cer

     În continuarea pelerinajului nostru, pe o cărare îngustă, cu o sută patruzeci de trepte, urcăm spre o mare şi singuratică stâncă foarte abruptă, unde se înalţă Mănăstirea Aghia Trias – a Sfintei Treimi – fondată în anul 1438 de sihastrul Demetrie. De la înălţimea respectivă ne dăm seama că Stânca ,,Sfânta Treime“ alcătuieşte cel mai frumos şi mai reprezentativ tablou al Meteorei. Mai ales că peisajul, având în planuri apropiate şi îndepărtate câmpul thessalian, albia râului Pinios şi vârfurile împădurite ale Pindului, este deosebit de pitoresc şi de frumos.
     Biserica cruciformă, cu două coloane şi cupolă centrală pe acoperiş, a fost zidită în anul 1476, iar fresca interioară, de tradiţie postbizantină, datează din anul 1741. În colţurile sferice, unde sunt zugrăviţi cei patru evanghelişti, Sfântul Luca este reprezentat pictând icoana Maicii Domnului. Aici, la locul de rugăciune, există o veche Evanghelie legată în argint, tipărită la Veneţia în 1539. Ne putem închina în Paraclisul Sfântului Înaintemergător Ioan, cioplit în stâncă; totodată, aici putem vizita muzeul de artă populară al mănăstirii.

Russanos, mănăstirea cu patru etaje

     Mănăstirea de maici Russanos, cu patru etaje, după numele fondatorului ei, se înalţă pe o stâncă îngustă, zveltă, verticală, aflată în vecinătatea uneia dintre cele mai falnice meteore.
     Interesant este şi faptul că, deşi naosul este consacrat Schimbării la Faţă, cu o deosebită evlavie se cinsteşte şi se pomeneşte Sfânta Varvara.
Un culoar de beton şi un pod suspendat te duc pe creştetul stâncii complet izolate, unde se află mănăstirea. Prima aşezare monahală datează din secolul al XV-lea, când câţiva sihaştrii se nevoiau aici, primind hrana de jos, cu funia. În anul 1545, doi călugări macedoneni, fraţii Maxim şi Ioasaf, au transformat mica sihăstrie în mănăstire, zidind din piatră actuala biserică, cu hramul Schimbarea la Faţă. Fresca, lucrată în anul 1561, ne îndeamnă să admirăm Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Pahomie şi Îngerul Domnului, Liturghia Îngerească, Profetul Daniil în groapa cu lei ş.a.. Însă, majoritatea manuscriselor şi documentelor acestei mănăstiri sunt păstrate la Biblioteca Naţională din Atena.

Cea mai bogată dintre Meteore

     Cu o privire panoramică spre nesfârşita câmpie tesalică, deasupra oraşului Kalambaka, se află Aghios Stephanos – Mănăstirea Sfântului Ştefan, cea mai bogată din întreaga Meteoră. La ea ajungem din extremitatea sudică a Stâncilor Meteorei, fiindu-ne destul de la îndemână. Ajungem cu uşurinţă la intrare pe un pod lung de opt metri ce o leagă de dealul de vizavi ,,Kukula“. Inscripţia SPS IEREMIAS de pe arcada din piatră a vechiului portal din fier ne spune că la 1192 aici trăia deja un sihastru, ceea ce înseamnă punerea temeliei schitului şi chiliilor ei. Mănăstirea a fost înălţată însă în secolul al XVI-lea, constructorii fiind Cuvioşii Antonios şi Filotheos. La 1798 s-a construit şi Biserica Sfântul Haralambie. De atunci mănăstirea este pomenită cu numele Sfântul Ştefan şi Sfântul Haralambie. De altfel, cinstitul cap al sfântului Haralambie, care este păstrat în naosul cu acelaşi nume, săvârşeşte şi în zilele noastre multe minuni. Impresionează, de asemenea, sala de mese transformată în muzeu, bucătăria, casa de oaspeţi, camera mitropolitului, manuscrisele, icoanele postbizantine, veşmintele lucrate în fir de aur etc. Trebuie subliniat uriaşul rol social şi religios pe care îl are azi mănăstirea de călugăriţe de la Sfântul Ştefan, unde se învaţă şi se cultivă muzica bizantină, se scriu texte religioase. Dovedindu-se încă o dată că aceste comunităţi monahale constituie valoroase elemente ale moştenirii culturale greceşti şi loc de extindere spirituală şi comunicare cu Creatorul.

Ziarul Lumina, articol de Grigore RADOSLAVESCU, editia de Luni, 23 Aprilie 2007

Sfânta Mănăstire Cernica

Filed Under Manastiri | Leave a Comment

Manastirea Cernica, situata la 14 km de Bucuresti, pe DN 3, si ctitorita la inceputul secolului 17, continua sa uimeasca prin istoria ei minunata si prin marea ei forta duhovniceasca. Aici a trait Sfantul Calinic, care avea, intre alte daruri, si pe acela de a citi gandurile celor din preajma sa. Aceasta veche vatra de spiritualitate si cultura romaneasca este o mandrie nationala si un loc predilect de pelerinaj spiritual. Pictorul Ion Tuculescu, scriitorul Gala Galaction, marele teolog Dumitru Staniloae si multe alte figuri ilustre, istorice sau duhovnicesti, odihnesc in cimitirul manastirii.

Sfintele Moaste tamaduitoare

Manastirea de calugari, ctitorie a vornicului Cernica Izvoranul, zis Stirbei, e atestata documentar la 1608, prin hrisovul domnesc al lui Radu Voda Serban. In acel an, vornicul a refacut un vechi schit, caruia i-a dat numele sau si l-a inzestrat cu pamanturi, paduri si sate, spre vesnica pomenire a neamului sau. Manastirea este zidita in mijlocul unui lac inconjurat de paduri, prezentand in orice anotimp aceeasi fascinatie, atat pentru ochi, cat si pentru inima. Dupa ce a fost parasita vremelnic din pricina unei epidemii, manastirea a fost restaurata in 1842 de catre Sf. Calinic (1787-1868), care a fost staret al manastirii timp de 31 de ani. Moastele acestuia, facatoare de minuni, odihnesc intr-o racla din biserica mare a manastirii. Multe sunt minunile vrednice de pomenire ale Sfantului Calinic, de la vindecari miraculoase la intoarcerea barbatilor acasa, la maritisul fetelor sau la dezbararea de vicii cumplite. La Cernica, nu exista zi in care credinciosi din toata tara sa nu vina sa se roage dinaintea Sfintelor Moaste pentru alinarea necazurilor si iertarea pacatelor

Mai multe informatii puteti afla pe site-ul manastirii aflat la adresa www.cernica.go.ro

Manastirea Rameti

Filed Under Manastiri | Leave a Comment

Mănăstirea Rameţi poartă hramul “Izvorul Tămăduirii” şi “Sf. Ierarh Ghelasie de la Rameţi”. A fost ctitorită din piatră în sec. XI (1103). A fost atestată în 1377 şi distrusă de mai multe ori de generalul Bukow în 1762 şi de armata austriacă în 1785. Tot de atatea ori a fost desfiinţată şi reînfiinţată. Biserica nouă poartă hramul “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” şi a fost construită între anii 1782-1992. Sintetizează stilurile arhitectonice specifice marilor provincii romaneşti. Turnul clopotniţă de la biserica veche este mai înalt pe pronaos. În interiorul bisericii sunt picturi în 7 staturi din anii 1300 , 1310, 1377, 1450, 1600, 1741 şi 1809. Mănăstirea Rameţi, acest focar ortodox din inima Transilvaniei, care nu a cedat în faţa tunurilor lui Bukow este aşezată în frumoasele chei ale Rameţilor din Munţii Apuseni, loc sfinţit de Sf. Ierarh Ghelasie de la Rameţi, care a făcut multe minuni. Capul său se păstrează într-o raclă de lemn la mănăstire şi săvarşeşte şi azi tămăduiri şi îi ajută pe cei care se roagă la el.
 
 

Manastirea Govora

Filed Under Manastiri | Leave a Comment

Manastire de maici, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, Manastirea Govora este amplasata la poalele dealului Cosul Mare, pe raza comunei Mihaiesti din judetul Valcea, la 6 km de Baile Govora si la 18 km de Rm. Valcea, pe fosta mosie Hinta.

Legatura rutiera cu manastirea se face pe soseaua nationala Rm.Valcea–Tg.Jiu. Pe calea ferata, manastirea se afla la 12 km de gara Govora.

 

Numele manastirii vine de la slavonescul ”gavariti” – a vorbi, a spune, sau – izvor, murmur de izvor.

Asezamantul monahal de la Govora se numara printre cele mai vechi din tara, fiind ridicat partial in secolul al XIV-lea si al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. Data la care s-a asezat crucea pentru sfintire a acestui frumos asezamant ramane inca tainuita. In 1440 a fost distrusa de boierul Albu cel Mare in perioada domniei lui Vlad Tepes, ca dupa aceea, intre anii 1492-1496, sa fie refacuta de Vlad Calugarul si Radu cel Mare. Intre anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab face manastirii o reparatie totala in vederea instalarii tiparnitei daruite de mitropolitul Petru Movila de la Kiev. In timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, in perioada anilor 1710-1711, manastirea a fost restaurata si extinsa. Trapeza i-a fost adaugata in 1775, iar clopotnita si cladirile de pe latura stanga, cat si pe cele de pe latura nordica, i-au fost ridicate la inceputul secolului al XVIII-lea, cu unele modificari in secolul urmator.

In interiorul bisericii, pe langa valoroasa pictura se gaseste o frumoasa catapeteasma originala, din lemn, sculptata in stil brancovenesc. Cutremurele din 1940, 1977 si 1986 au adus mari pierderi acestui lacas. Intregul ansamblu a fost renovat intre anii 1957-1969, ultima reparatie facandu-se in anii 1986-1988.

Faptul prin care Govora a contribuit efectiv la promovarea culturii neamului romanesc si pentru care avea sa se inscrie pentru totdeauna intre manastirile de cultura din tara, a fost intemeierea tipografiei in incinta ei. Aceasta s-a facut cu porunca si cu cheltuiala inteleptului voievod Matei Basarab si cu osteneala egumenului Meletie Macedoneanul, care o adusese de la Kiev, daruita fiind de Petru Movila.

Manastirea Govora ramane in istoria neamului ca fiind gazda primei tiparituri in limba romana - Pravila de la Govora - dupa tipariturile din Ardeal ale lui Coresi. Incaperile in care a functionat vechea tipografie mai exista si astazi.

Printre valorile de arta ale manastirii Govora mentionam: un Epitrahil daruit de Radu cel Mare, cu o broderie lucrata in fir de aur-argint si matase (sunt brodati Iisus, Maica Domnului, Sfantul Ioan si alti sfinti); icoana Maicii Domnului Hodrighita; icoana Maicii Domnului Indurerata …etc.

La Govora, loc de rugaciune, de meditatie si de cultura, intalnesti la fiecare pas istoria patriei. Parca vezi umbra vechilor voievozi, care cu spada au stat de straja aparand batranele hotare ale tarii si dreapta credinta.

Acest asezamant isi asteapta vizitatorii in atmosfera specifica de liniste si pace.

Manastirea Frasinei

Filed Under Manastiri | Leave a Comment

 Mănăstirea Frăsinei reprezintă pentru mulţi credincioşi locul de comuniune a omului cu Dumnezeu. Retrasă între munţi şi străjuită de o parte şi de alta de păduri seculare, sihăstria monahală din Carpaţi a atras, încă din cele mai îndepărtate timpuri, sufletele însetate de linişte şi viaţă duhovnicească.    Nenumăraţi râvnitori după împărăţia cerurilor şi-au aflat în aceste singurătăţi rostul vieţii lor pământeşti. De la ei s-au inspirat mulţimi de ucenici, dintre care unii au îmbrăţişat viaţa călugărească, iar alţii au dus în casele şi familiile lor Duhul de viaţă sfântă al iubitorilor de Dumnezeu din această sfântă aşezare.
Prezentul istoric are menirea să arate care au fost primele atestări documentare de existenţă a acestui locaş monahicesc, importanţa lui în cadrul istoriei bisericeşti, dar şi în cadrul istoriei României. Prin întemeierea acestei mănăstiri se deschid largi posibilităţi celor din împrejurimile mănăstirii, dar şi celor din ţară, de alinare sufletească şi de a dobândi cunoştinţe de vieţuire duhovnicească.
Mănăstirea Frăsinei, ca şi toate mănăstirile din ţară, este un locaş de unitate ortodoxă, în ea vieţuind în perfectă armonie călugări din toate zonele ţării. Aici vin creştini de pretutindeni, pentru a se tămădui sufleteşte şi trupeşte şi apoi se întorc în lume cu focul sacru al unităţii credinţei strămoşeşti şi strâns legat de acesta cu al unităţii de neam. Călugării vieţuitori au fost întotdeauna modele de oameni de jertfă, care şi-au închinat viaţa venind aici, în locurile acestea retrase, pentru a se ruga atât pentru ei, cât şi pentru cei din lume.


Mănăstirea Frăsinei creşte în importanţă în mod deosebit prin ctitorul ei Sfântul Ierarh Calinic, care acum, ca şi atunci când era în viaţă, este oblăduitorul, ajutătorul, sprijinitorul atât al călugărilor, cât şi al mirenilor care au nevoie de pace şi alinare sufletească. Importantă mai este Mănăstirea Frăsinei prin regulile sale unice în ţară, făcând din ea un adevărat Athos românesc. Regulamentul Sfântului Ierarh Calinic, unic în felul lui, de a nu se mânca niciodată carne în mănăstire, de a nu intra niciodată femei şi de a se face slujbă la miezul nopţii până dimineaţa este observat cu stricteţe de orice vieţuitor al mănăstirii. Duhul ctitorului pulsează şi astăzi cu tărie în toate cele ce se săvârşesc, fie la slujbele religioase, fie la ascultări şi lucrări făcute de monahi, fie la slujirea celor care vin să se roage împreună cu ei în biserică.

Putem spune că, pe drept cuvânt, Mănăstirea Sfântului Ierarh Calinic este Lavra românească în care se trăiesc în toată intensitatea poruncile Mântuitorului. Duhul Sfânt se revarsâ din abundenţă peste toţi aceia care locuiesc aici şi trec la cele veşnice cu nădejdea în învierea morţilor şi în viaţa fără de sfârşit. Totodată, credincioşii care vin şi se închină în această sfântă mănăstire sunt încrezători în rugăciunile părinţilor şi cunosc mângâierea lui Dumnezeu şi ocrotirea Sfântului Ierarh Calinic. Aşa se face că mănăstirea noastră este atât de căutată de toţi credincioşii.

Invocăm ajutorul lui Dumnezeu, rugăciunile Maicii Domnului şi mijlocirea Sfântului Ierarh Calinic peste tot sufletul credincios care are nevoie de mila şi ajutorul lui Dumnezeu.

                                             Arhiereu Prof. Univ. Dr. IRINEU SLATINEANUL