Mănăstirile Meteore - izvoare de hrană duhovnicească

Categorie: Manastiri

     Participarea la sfintele slujbe la oricare dintre mănăstirile greceşti rămâne de neuitat pentru pelerin. Alături de călugări cântând psalmi sau rugându-se îngenunchiaţi, în miros de tămâie, printre candelele luminând figurile ascete din icoane şi fresce, pelerinajul devine o cale de acces spre întâlnirea cu Dumnezeu şi cu realităţile sacre.

Cea mai veche aşezare monahală

     Lăsând în urmă Kastraki şi mergând în sus, intrăm în pădurea de piatră a Meteorei. Prima mănăstire ce o întâlnim în stânga, pe creştetul unei stânci roase de intemperii, este Aghios Nikolaos Anapavsos – a Sfântului Nicolaie Anapavsa (Sf. Nicolae Odihnitorul). Construită etajat, cu terase-balcon (Cripta şi Paraclisul Sf. Antonie la etajul întâi, naosul principal la etajul doi, vechea Sfântă Masă - azi loc oficial de primire -, la etajul trei), mănăstirea este cea mai veche aşezare monahală de pe Muntele Meteora, fiind fondată în anul 1192 de către sihastrul Ieremia. Ne vor atrage atenţia picturile sfinţilor Artenie, Antonie, Ioan Scărarul, Atanasie şi Hristofor. Lucrările murale ale renumitului pictor cretan Theophanis - Sfânta Fecioară cu Hristos copil în braţe, ţinându-i degetul cel mare al mâinii, A doua înfăţişare, Minunile Mântuitorului, Umilinţa extremă a lui Hristos, Profeţii, cei patru Evanghelişti ş.a.) depăşesc orice aşteptare, lăsându-l uimit chiar şi pe cel mai pretenţios cunoscător al artelor. În anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luând-o sub protecţia sa. Biserica veche, având Hramul Sfântul Arhidiacon Ştefan, a fost construită în anul 1350, dar ulterior, devenind neîncăpătoare, s-a mai construit o biserica mare (1798) cu hramul Sfântul Haralambie. Muzeul mănăstirii adăposteşte numeroase şi preţioase obiecte de cult. Aici poate fi văzut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei şi Antonie Cantacuzino.

Megalo Meteor, prima chinovie

     Pe platoul celei mai înalte dintre stânci, de şaizeci de metri pătraţi, la 400 de metri deasupra oraşului Kalambaka (613 de la nivelul mării), se află mănăstirea reprezentativă pentru întregul ansamblul: Metamorphosis (Schimbarea la Faţă), cunoscută şi sub numele de Megalo Meteor (Marea Meteoră). Fondatorul mănăstirii, Sfântul Atanasie Meteoritul, venit din Muntele Athos, a întemeiat pe această stâncă o mică sihastrie, pe care a transformat-o, în 1344, în prima chinovie a Sfintei Meteora, vestită până în zilele noastre. Tot el a început construcţia Bisericii Schimbarea la Faţă, terminată ulterior de Cuviosul Ioasaf, fostul împărat Ioan Vresis Paleologul. Această biserică este cea mai veche şi mai impunătoare din tot ansamblul Meteorelor, iar fresca interioară, de mare calitate artistică, aparţine şcolii cretane, ajunsă la culme în secolul al XVI-lea. Pe atunci mănăstirea număra până la 300 de monahi şi eremiţi, fiind o chinovie model. De la 1923, un mic tunel şi 146 de trepte săpate în stâncă înlesnesc urcuşul la mănăstire.
     În prezent, se poate spune că atât biserica mare, cât şi paraclisele şi întreaga incintă sunt frumos restaurate şi bine întreţinute. În atmosfera în care abia desluşeşti figurile ascete ale sfinţilor, calmul şi evlavia umplu sufletul pelerinului, copleşit de lumina slabă a candelelor abia pâlpâind şi de misterul ce te poartă parcă dincolo de cele lumeşti. În jur strălucesc portalele aurite, aureolele sfinţilor, ofrandele aduse de credincioşi şi lăcaşurile de rugăciuni. Un miros fin de tămâie umple de extaz sufletul oricărui om venit să se roage aici.

Pe stânca Cuviosului sihastru Varlaam

     Impozantă, dar destul de mică, foarte aproape de cealaltă mare stâncă, se află Sfânta Mănăstire Varlaam - a Tuturor Sfinţilor. Numele vine de la fondatorul ei, Cuviosul Varlaam, care a sihăstrit, în jurul anului 1350, pe vârful acestei stânci uriaşe. Până acum câteva decenii şi la Mănăstirea Varlaam se urca cu ajutorul plasei acţionate manual.
În anul 1518, doi fraţi din Ianina, Nectarios şi Theofanis, dintr-o familie conducătoare a Epirului, s-au călugărit aici şi au zidit, pe vechile ruine, o mică biserică cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi. Puţin mai târziu au zidit o măreaţă biserică, închinată Tuturor Sfinţilor, precum şi trapeza (azi muzeu), vatra sau bucătăria şi spitalul. Printre documentele acestei mănăstiri se păstrează şi unele româneşti, primite ca danie, alături de un epitaf brodat cu fir de aur pe catifea verde din 1609, icoane portabile de epocă, un tron domnesc cu decoraţie de fildeş, cruci de lemn încrustat şi multe altele.

145 de trepte spre cer

     În continuarea pelerinajului nostru, pe o cărare îngustă, cu o sută patruzeci de trepte, urcăm spre o mare şi singuratică stâncă foarte abruptă, unde se înalţă Mănăstirea Aghia Trias – a Sfintei Treimi – fondată în anul 1438 de sihastrul Demetrie. De la înălţimea respectivă ne dăm seama că Stânca ,,Sfânta Treime“ alcătuieşte cel mai frumos şi mai reprezentativ tablou al Meteorei. Mai ales că peisajul, având în planuri apropiate şi îndepărtate câmpul thessalian, albia râului Pinios şi vârfurile împădurite ale Pindului, este deosebit de pitoresc şi de frumos.
     Biserica cruciformă, cu două coloane şi cupolă centrală pe acoperiş, a fost zidită în anul 1476, iar fresca interioară, de tradiţie postbizantină, datează din anul 1741. În colţurile sferice, unde sunt zugrăviţi cei patru evanghelişti, Sfântul Luca este reprezentat pictând icoana Maicii Domnului. Aici, la locul de rugăciune, există o veche Evanghelie legată în argint, tipărită la Veneţia în 1539. Ne putem închina în Paraclisul Sfântului Înaintemergător Ioan, cioplit în stâncă; totodată, aici putem vizita muzeul de artă populară al mănăstirii.

Russanos, mănăstirea cu patru etaje

     Mănăstirea de maici Russanos, cu patru etaje, după numele fondatorului ei, se înalţă pe o stâncă îngustă, zveltă, verticală, aflată în vecinătatea uneia dintre cele mai falnice meteore.
     Interesant este şi faptul că, deşi naosul este consacrat Schimbării la Faţă, cu o deosebită evlavie se cinsteşte şi se pomeneşte Sfânta Varvara.
Un culoar de beton şi un pod suspendat te duc pe creştetul stâncii complet izolate, unde se află mănăstirea. Prima aşezare monahală datează din secolul al XV-lea, când câţiva sihaştrii se nevoiau aici, primind hrana de jos, cu funia. În anul 1545, doi călugări macedoneni, fraţii Maxim şi Ioasaf, au transformat mica sihăstrie în mănăstire, zidind din piatră actuala biserică, cu hramul Schimbarea la Faţă. Fresca, lucrată în anul 1561, ne îndeamnă să admirăm Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Pahomie şi Îngerul Domnului, Liturghia Îngerească, Profetul Daniil în groapa cu lei ş.a.. Însă, majoritatea manuscriselor şi documentelor acestei mănăstiri sunt păstrate la Biblioteca Naţională din Atena.

Cea mai bogată dintre Meteore

     Cu o privire panoramică spre nesfârşita câmpie tesalică, deasupra oraşului Kalambaka, se află Aghios Stephanos – Mănăstirea Sfântului Ştefan, cea mai bogată din întreaga Meteoră. La ea ajungem din extremitatea sudică a Stâncilor Meteorei, fiindu-ne destul de la îndemână. Ajungem cu uşurinţă la intrare pe un pod lung de opt metri ce o leagă de dealul de vizavi ,,Kukula“. Inscripţia SPS IEREMIAS de pe arcada din piatră a vechiului portal din fier ne spune că la 1192 aici trăia deja un sihastru, ceea ce înseamnă punerea temeliei schitului şi chiliilor ei. Mănăstirea a fost înălţată însă în secolul al XVI-lea, constructorii fiind Cuvioşii Antonios şi Filotheos. La 1798 s-a construit şi Biserica Sfântul Haralambie. De atunci mănăstirea este pomenită cu numele Sfântul Ştefan şi Sfântul Haralambie. De altfel, cinstitul cap al sfântului Haralambie, care este păstrat în naosul cu acelaşi nume, săvârşeşte şi în zilele noastre multe minuni. Impresionează, de asemenea, sala de mese transformată în muzeu, bucătăria, casa de oaspeţi, camera mitropolitului, manuscrisele, icoanele postbizantine, veşmintele lucrate în fir de aur etc. Trebuie subliniat uriaşul rol social şi religios pe care îl are azi mănăstirea de călugăriţe de la Sfântul Ştefan, unde se învaţă şi se cultivă muzica bizantină, se scriu texte religioase. Dovedindu-se încă o dată că aceste comunităţi monahale constituie valoroase elemente ale moştenirii culturale greceşti şi loc de extindere spirituală şi comunicare cu Creatorul.

Ziarul Lumina, articol de Grigore RADOSLAVESCU, editia de Luni, 23 Aprilie 2007


Comments

Leave a Reply