ORTODOXIE.INFO

Al cărei acrostih este acesta: Fratelui duhovnicesc si iubitului Domn Pavel, Talasie, la arătare isihast, iar în realitate căutător de slavă desartă.

1. Dorul întins întreg spre Dumnezeu leagă pe cei ce-l au, cu Dumnezeu si întreolaltă”.

2. Mintea, care a dobândit dragoste duhovnicească nu cugetă despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea.

3. Cel ce binecuvântează cu gura dar dispretuieste cu inima ascunde fătărnicia sub chipul dragostei.

4. Cel ce a dobândit dragoste rabdă fără să se tulbure supărările si suferintele ce-i vin de la dusmani.

5. Singură iubirea uneste zidirea cu Dumnezeu si făpturile întreolaltă în acelasi cuget.

6.”Dragoste adevărată a dobândit acela care nu suferă bănuieli si vorbe împotriva aproapelui.

7. Cinstit în fata lui Dumnezeu si a oamenilor este acela care nu încearcă nimic pentru surparea dragostei.

8. De dragostea nefătarnică tine cuvîntul adevărat pornit din constiinta cea bună.

9. Cel ce aduce fratelui la cunostintă ocările altuia, ascunde pizma sub înfătisarea bunăvointei.

10. Precum virtutile trupesti îsi atrag slava de la oameni, asa cele duhovnicesti pe cea de la Dumnezeu.

11. Dragostea si înfrânarea curătesc sufletul, dar mintea o luminează rugăciunea curată.

12. Bărbat puternic este acela care alungă păcatul prin făptuire si cunostintă.

13. Cel ce a dobândit nepătimirea si cunostinta duhovnicească a aflat har la Dumnezeu.

14. De vrei a birui gândurile pătimase, câstigă înfrânarea si dragostea fată de aproapele.

15. Păzeste-te de neînfrânare si ură si nu vei întâmpina piedică în vremea rugăciunii tale.

16. Precum nu se pot vedea aromate în mocirlă, asa nici bună mireasmă dragostei în sufletul celui ce tine minte răul.

17. Stăpâneste cu vitejie mânia si pofta si te vei izbăvi degrabă de gândurile rele.

18 Slava desartă o stingi făptuind în ascuns; iar mândria o izgonesti nedispretuind pe nimeni.

19 De slava desartă tine fătărnicia si minciuna, iar de mândrie părerea de sine si pizma.

20. Povătuitor este acela ce se stăpâneste pe sine si-si supune sufletul si trupul ratiunii.

21. Sinceritatea prietenului se arată la vreme de cercare, dacă ia parte la necaz.

22. Asigură-ti simturile cu chipul (modul) isihiei si cumpăneste gândurile care stau în inimă.

23. întâmpină fără pomenire de rău gândurile de supărare; iar fată de cele iubitoare de plăcere arată-te cu vrăjmăsie.

24. Linistea (isihia), rugăciunea, dragostea si înfrânarea, sunt o cărută cu patru roate, care suie mintea la ceruri. .

25. Topeste-ti trupul cu foamea si privegherea si vei alunga gândul josnic al plăcerii.

26. “Precum se topeste ceara de fata focului”,2 asa gândul necurat de frica lui Dumnezeu.

27. Rea pagubă este pentru sufletul întelept să zăbovească mintea multă vreme într-o patimă de ocară.

28. Rabdă întâmplările de întristare si de durere, că prin acestea te curăteste purtarea de grijă (Providenta)

a lui Dumnezeu.

29. Dacă ai aruncat materia si te-ai lepădat de lume, leapădă-te acum si de gândurile rele.

30. Lucrarea proprie a mintii e să se ocupe neîncetat cu cuvintele lui Dumnezeu.

31. Precum lucrul lui Dumnezeu este să cârmuiască lumea, asa a sufletului este să-si cârmuiască trupul.

32. Cu ce nădejde vom întâmpina pe Hristos, dacă am slujit până acum plăcerilor trupului?

33 Plăcerea se stinge prin reaua pătimire si prin întristare, fie prin cele de Dună voie, fie prin cele aduse de Providentă. .

34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, întrucât face să crească plăcerea generală.

35 Lipsa plăcerii naste întristarea: iar plăcerea e împreunată cu toată patima.

36. Cu măsura cu care masori trupului tău, ti se va măsura întors din partea lui Dumnezeu.

37. Fapta judecătii dumnezeiesti e răsplătirea dreaptă a celor săvârsite în trup.

38. Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii.3

39 întristarea după Dumnezeu stinge plăcerea; iar stingerea plăcerii înseamnă învierea sufletului.

40. Nepătimirea este nemiscarea sufletului spre păcat. Dar ea nu se-poate ajunge fără mila lui Hristos.

41. Mântuitorul sufletului si al trupului este Hristos. Cel ce păseste pe urmele Lui se slobozeste de păcat.

42. De vrei să dobândesti mântuirea, leapădă-te de plăceri si ia asupra ta înfrânarea si dragostea, împreună cu rugăciunea stăruitoare.

43 De nepătimire tine dreapta socoteală adevărată (discernământul). Urmând acesteia, fă totul cu măsură si rânduială.

44. Domnul si Dumnezeul nostru este Iisus Hristos; mintea, care urmează Lui, nu va rămâne în întuneric.

45. Adună-ti mintea si păzeste-ti gândurile; si pe care le vei afla pătimase, războieste-le.

46. Trei sunt căile prin cari primesti gânduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai stăruitoare sunt cele din amintire.

celor netrupesti si care este începutul si sfârsitul lumii.

48. Nu uita de făptuire si ti se va lumina mintea ta.

“Comori ascunse si nevăzute, zice, îti voi deschide tie în chip ascuns”.4

49. Cel ce s-a slobozit de patimi a aflat har la Dumnezeu si cel ce s-a învrednicit de cunostintă mare milă.

50. Mintea slobozită de patimi se face în chipul luminii luminându-se neîncetat de contemplatiile lucrurilor.

51. Lumina sufletului este sfânta cunostintă, de care fiind lipsit cel fără de minte, umblă în întuneric.

52. Cel ce petrece în întuneric este lipsit de minte. Pe el îl ia în primire întunericul nestiintei.

53″ Cel ce iubeste pe Iisus se va slobozi de păcat. Iar cel ce urmează Lui va vedea cunostinta adevărată.

54. Mintea slobozită de patimi vede gândurile simple,5 atât când veghează trupul, cât si în somn.,

55. Mintea curătită la culme se simte strâmtorată de lucruri si vrea să fie mereu afară de toate cele create.

32. Cu ce nădejde vom întâmpina pe Hristos, dacă am slujit până acum plăcerilor trupului?

33 Plăcerea se stinge prin reaua pătimire si prin întristare, fie prin cele de bună voie, fie prin cele aduse de Providentă.

34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, întrucât face să crească plăcerea generală.

35 Lipsa plăcerii naste întristarea: iar plăcerea e împreunată cu toată patima.

36. Cu măsura cu care masori trupului tău, ti se va măsura întors din partea lui Dumnezeu.

37. Fapta judecătii dumnezeiesti e răsplătirea dreaptă a celor săvârsite în trup.

38. Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii.3

39 întristarea după Dumnezeu stinge plăcerea; iar stingerea plăcerii înseamnă învierea sufletului.

40. Nepătimirea este nemiscarea sufletului spre păcat. Dar ea nu se poate ajunge fără mila lui Hristos.

41. Mântuitorul sufletului si al trupului este Hristos. Cel ce păseste pe urmele Lui se slobozeste de păcat.

42. De vrei să dobândesti mântuirea, leapădă-te de plăceri si ia asupra ta înfrânarea si dragostea, împreună cu rugăciunea stăruitoare.

43-De nepătimire tine dreapta socoteală adevărată (discernământul). Urmând acesteia, fă totul cu măsură si rânduială.

44. Domnul si Dumnezeul nostru este Iisus Hristos; mintea, care urmează Lui, nu va rămâne în întuneric.

45. Adună-ti mintea si păzeste-ti gândurile; si pe care le vei afla pătimase, războieste-le.

46. Trei sunt căile prin cari primesti gânduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai stăruitoare sunt cele din amintire.

47. Cel căruia i s-a dat întelepciune cunoaste scopurile celor netrupesti si care este începutul si sfârsitul lumii.

48. Nu uita de făptuire si ti se va lumina mintea ta.

“Comori ascunse si nevăzute, zice, îti voi deschide tie în chip ascuns”.4

49. Cel ce s-a slobozit de patimi a aflat har la Dumnezeu si cel ce s-a învrednicit de cunostintă mare milă.

50. Mintea slobozită de patimi se face în crupul luminii luminându-se neîncetat de contemplatiile lucrurilor.

51. Lumina sufletului este sfânta cunostintă, de care fiind lipsit cel fără de minte, umblă în întuneric.

52. Cel ce petrece în întuneric este lipsit de minte. Pe el îl ia în primire întunericul nestiintei.

53. Cel ce iubeste pe Iisus se va slobozi de păcat. Iar cel ce urmează Lui va vedea cunostinta adevărată.

54. Mintea slobozită de patimi vede gândurile simple,5 atât când veghează trupul, cât si în somn.,

55. Mintea curătită la culme se simte strâmtorată de lucruri si vrea să fie mereu afară de toate cele create

56. Fericit este cel ce a ajuns la nesfârsirea fără margini; si a ajuns acela care a trecut peste cele mărginite.

57. Ratiunile lui Dumnezeu le cercetează acela care-L cinsteste pe El. Dar le află cel îndrăgostit de adevăr.

58. Mintea ce se miscă din dreptate află adevărul. Dar cea care se miscă din vreo patimă nu-1 va afla.

59″ Precum în fiintă Dumnezeu este necunoscut, asa în măretie este fără margini.

60. Fiinta care nu are început si sfârsit nu poate fi înteleasă după firea ei.

61. Mântuirea fiecărei făpturi stă în purtarea de grijă, mai presus de orice bunătate, a Făcătorului.

62. Domnul sprijină pe toti cei căzuti în stări vrednice de milă si ridică pe toti cei frânti.

63. Hristos este judecătorul viilor si al mortilor si. răsplătitorul faptelor fiecăruia.

64. De vrei să-ti stăpânesti sufletul si trupul, taie de mai înainte pricinile patimilor.

65. Uneste-ti puterile sufletului cu virtutile si le vei despărti cu sigurantă de toată pornirea patimilor.

66. Struneste cu înfrânarea pornirile poftei; iar pe ale iutimii cu dragostea duhovnicească.

67.Linistea (isihia) si rugăciunea sunt cele mai mari arme ale virtutii, căci acestea, curătind mintea, o fac străvăzătoare.

68. Numai întâlnirea duhovnicească foloseste. Iar decât toate celelalte, mai de pret este linistea (isihia).

69. Dintre cele cinci feluri de întâlniri, alege trei; pe al patrulea să nu-1 obisnuiesti des, iar de al cincilea îndepărtează-te.

70. Linistea o iubeste cel ce nu pătimeste fată de cele ale lumii.

71. Constiinta este un învătător sincer. Cine ascultă de ea petrece fără greseală.

72. Constiinta numai pe aceia nu-i judecă ce au ajuns la culmea virtutii, sau a păcatului.

73. Nepătimirea cea mai înaltă face gândurile simple. Iar cunostinta cea mai înaltă stă înaintea Celui mai presus de cunostintă.

74. Întristarea cea de ocară e pricinuită de lipsa plăcerilor. Cel ce le dispretuieste pe acestea petrece neîntristat.

75. Întristarea, peste tot, este lipsa plăcerii, fie a celei după Dumnezeu, fie a celei după lume.

76. Împărătia lui Dumnezeu este bunătate si întelepciune. Cine le dobândeste pe acestea vietuieste în ceruri.

77. Om nenorocit este acela care pretuieste prin fapte trupul mai mult decât sufletul si lumea mai mult decât pe Dumnezeu.

78. Dragoste deopotrivă fată de toti a câstigat acela care nu pizmuieste pe cei strădalnici, iar de cei răi are milă.

79 După adevăr ar trebui să conducă acela care impune mai întâi sufletului si trupului său legile virtutii.

80. Negutător duhovnicesc este acela care pentru cele viitoare se leapădă deopotrivă atât de cele plăcute cât si de cele acre ale vietii.

81. Sufletul se întăreste prin dragoste si înfrânare; iar mintea, prin rugăciunea curată si vederea (contemplarea) duhovnicească.

82. Auzind un cuvânt folositor, nu judeca pe cel ce-l spune, ca să nu te lipsesti de sfatul folositor.

83. Socotinta vicleană gândeste rele si preface vredniciile aproapelui în scăderi.

84. NU crede gândului care judecă pe aproapele. Căci numai cine are vistierie rea gândeste cele rele.

85. Inima bună poartă gânduri bune. Căci precum este comoara ei, asa sunt si gândurile ei.

86. Păzeste-ti gândurile si fugi de păcat, ca nu cumva, întunecându-se mintea, să vezi unele în locul altora.

87. întăreste-te gândindu-te la Iudeii care, orbiti de pizmă, L-au socotit pe Domnul si Dumnezeul nostru drept Belzebut.

88. Bănuiala rea întunecă cugetarea si te face să vezi, în loc de cale, cele alăturea de cale.

89. Păcatele stau alăturea de virtuti, si de aceea cei răi iau virtutile drept păcate.

90. Mintea zăbovind în plăcere sau în întristare cade repede în patima trândăviei.

91. Constiinta curată ridică sufletul. Iar gândul murdar îl doboară la pământ.

92. Răscolindu-se, patimile alungă slava desartă; iar de sunt înlăturate, aceea iarăsi se întoarce.

93. De vrei să te izbăvesti de toate patimile, apucă-te de înfrânare, de dragoste si de rugăciune.

94. Mintea zăbovind prin rugăciune la Dumnezeu izbăveste si partea pasională a sufletului de patimi.

95. Dumnezeu dând fiintă făpturilor, a legat totodată toate prin purtarea Sa de grijă (prin Providentă).

96. Iar fiind Stăpân si făcându-Se rob, a arătat zidirii culmea purtării Sale de grijă (culmea Providentei Sale).

97. Căci Dumnezeu si Cuvântul Întrupându-Se neschimbat s-a unit cu toată zidirea prin trup6.

98. Minune străină se întâmplă în cer si pe pământ, că Dumnezeu este pe pământ si omul în ceruri.

99. Ca unind pe oameni cu îngerii să dăruiască totodată întregii zidiri dumnezeirea.

100. Cunostinta Sfintei si celei de o fiintă Treimi este sfintire si îndumnezeire pentru îngeri si pentru oameni. ,

101. Iertarea păcatelor este slobozire de patimi. Cina n-a fost încă slobozit prin har, n-a dobândit încă iertarea.