“Fara mine nu puteti face nimic” de cuviosul Paisie Aghioritul
Omul daca vrea sa nu se chinuiasca, trebuie sa creada in acel “Fara Mine nu puteti face nimic” pe care l-a spus Hristos. Adica sa se deznadajduiasca de sine in intelesul cel bun si sa creada in puterea lui Dumnezeu. Atunci cand cineva se deznadajduieste de sine insusi in intelesul cel bun, atunci il afla pe Dumnezeu. “Toata nadejdea mea spre Tine o pun”. Chiar si oamenii cei mai duhovnicesti nu isi au asigurata in aceasta lume pe deplin viata lor, de aceea se si tin pe ei insisi mereu in asigurarea lui Dumnezeu, nadajduiesc in Dumnezeu si se deznadajduiesc numai de “eul” lor, deoarece “eul” ii aduce omului toata nefericirea duhovniceasca.
Increderea in sine este dusmanul nostru cel mai mare si mai rau, pentru ca ne arunca in aer fara mila si ne lasa nefericiti pe drumuri. Cand omul are increderea in sine, se leaga si nu poate face nimic, sau se lupta singur. Atunci este firesc sa fie biruit de vrajmas sau sa nu reuseasca si astfel sa i se zdrobeasca “eul” sau. Bunul Dumnezeu de multe ori iconomiseste foarte intelept ca sa vedem si interventia Sa dumnezeiasca si nereusita ce am suferit-o prin increderea noastra in sine. Atunci cand cineva urmareste si cerceteaza fiecare eveniment ce se petrece in viata sa dobandeste experienta, ia aminte si astfel sporeste.
Hristos cerea mai intai credinta in puterea lui Dumnezeu si apoi facea minunea: “Daca crezi in puterea lui Dumnezeu, te vei face sanatos” – spunea. Nu precum spun astazi unii, in mod gresit: “Omul are puteri si daca crode in puterile lui, le poate face pe toate. Nu spune si Evanghelia: “Sa crezi”? Prin urmare suntem de acord”. Da, Hristos spunea: “Crezi?”, dar intelegea: “Crezi in Dumnezeu? Crezi ca Dumnezeu poate?” Cerea asigurarea omului ca are credinta in Dumnezeu si atunci ajuta. Nicaieri nu spune Evanghelia sa cred in egoismul meu, ci sa cred in Dumnezeu, caci Dumnezeu ma poate ajuta, ma poate vindeca. Acestia insa le iau anapoda si spun: “Omul are puteri si trebuie sa creada in el insusi”. A crede cineva in el insusi are sau egoism, sau demonism.
- Parinte, acesti oameni atunci cand se face o minune spun ca aceasta s-a intamplat deoarece omul a crezut ca se va face.
- In spatele acestui aranjament egoist se ascunde lucrarea diavolului. Unii ca acestia incurca pe “crezi?” ce l-a spus Hristos, cu “crezul” lor. De aici porneste toata aceasta demonizare ce exista in lume. Dupa aceea iti spun: “Sa nu respecti nici pe cel mare, nici pe cel mic ca sa dobandesti personalitate”. De aceea auzi niste lozinci: “Calca-i zdrobeste-i ca sa reusesti”. Respectul este considerat ceva retrograd si diavolul triumfa. Chiar si un copil de ar vorbi putin cu obraznicie parintilor, sau celor mari si pe el il paraseste harul lui Dumnezeu si primeste inrauriri diavolesti, cu atat mai mult daca isi face omul din acest fel de comportament “tipicul” sau.
- Parinte, dar cum este atunci cand cineva spune ca el crede in Dumnezeu, dar nu crede ca Dumnozeu ne pazeste?
- Atunci se face pe sine dumnezeu. Cum crede el oare in Dumnezeu?
- Isi face in fiecare dimineata semnul Crucii etc.
- Insa astfel unul ca acesta spune: “Cred in Dumnezeu, dar Dumnezeu ne-a dat minte ca sa putem face orice vrem”. Sau: “Sunt dumnezeu. Nu spune Scriptura: “Dumnezei sunteti si fii ai Celui Prea Inalt toti”? nu se gandeste ca pentru a fi cineva dumnezeu dupa har, trebuie sa aiba harul lui Dumnezeu. Insa el numai cu mintea lui se socoate pe sine dumnezeu. Altceva este ca cineva sa aiba harul lui Dumnezeu si sa se faca dumnezeu dupa har, si altceva e sa se autoproclame pe sine dumnezeu. Aici este incurcatura: facandu-se astfel pe sine dumnezeu, in cele din urma ajunge sa fie ateu (fara dumnezeu).
george:
in ziua de zi suntem din ce in ce mai pacatosi.credinta noastra e slaba.ne place sa ne traim viata in fel si chip dar in nici un caz in felul cum ar vrea DUMNEZEU sa traim.noi credem ca ne traim viata dar adevarul e ca ne infundam in fundul iadului.de aceea ajungem in situatii fara scapare ca suntem asa cum suntem.daca am trai dupa voia DOMNULUI nu am mai avea nici un fel de probleme.CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL A FOST UN OM MINUNAT.prin ceea ce a facut el in viata lui de zi cu zi a dobandit putere si mare credinta in cele duhovnicesti.a dobandit imparatia lui DUMNEZEU.ceea ce este din ce mai greu in ziua de azi ptr ca noi avem propria noastra credinta si suntem din ce in ce mai pacatosi.ne ingropam pe zi ce trece in pacate.daca am face macar un sfert din ce ne cere DUMNEZEU am fi departe.ma scuzati daca am vb prea mult.va multumesc ptr ascultare.DOAMNE AJUTA
11 May 2008, 6:16 pmandrei:
da…foarte buna remarca lui george cu fundul iadului.
4 February 2009, 11:52 amandrei:
dar as vrea sa mai completez ceva….daca stam sa ne andim bine, oamenii in vechime nu erau atat de departati de histos.vreau sa spun ca in urma cu 50-60 de ani oamenii chiar duceau o viata crestina,o tarire autentica in iisus hristos,ceea ce le confera automat si un sprijin din partea catorva semenii.in ziua de astazi e foarte greu sa duciun trai autentic in hristos,sa implinesti poruncile lui hristos din toata inima ta ,din tot sufletul tau,din tot cugetul tau,fara sa faci nici un compromis.iar atunci cand tu,personal,teai hotarat sa nu faci nici un compromis,viata ta inecep sa ia o alta intorsatura.te rogi lui dumnezeu ,iti pui baza in el,dar ai sa vezi ca la un moment dat,ramai singur,ca nu mai ai pe nimeni din semenii tai,care saty fie aproape in razboiul duhovnicesc pe care il duci.la duhovnic ,din cand in cand ,atunci cand mai ai o discutie personala cu el ,mai poty sa te destinui.in rest absolut pe nimeni.si aici vroiam sa ajung sa pun accent pe faptul ca ,in anii trecuti,cei care vroiau sa duca o viata autentica in hristos mai aveau un sprijin in semenii lor.pe cand astazi, va spun din propie experienta ca nu am nici o persoana apropiata ,nici macar prietenii din droaie de prieteni care sa te mai inteleaga.concluzia este ca in ziua de azi este mult mai greu sa vietuiesti intru hristos,decat in anii trecuti.andrei,21ani,constanta.
4 February 2009, 12:05 pm