INTERPRETÃRI PATRISTICE LA FACERE:SFÂNTUL EFREM SIRUL
Categorie: patristica
În cazul Pãrinţilor, am mai vorbitdespre acest lucru, cuvintele nuintoneazã niciodatã monodia pecare o cautã, reducţionist, minţilesimpliste ale timpurilor noastre.Aşa se face cã, spre exemplu,sfântul Efrem, (a)sirianul care adedicat un sobru comentariu înprozã Cãrţii Facerii, surprinde prinnonşalanţa cu care se avântã sprezenitul sensurilor de dincolo detext, în lungul poem intitulatImnele despre paradis. Urmândsfântului Pavel, care observã cã, învreme ce litera ucide, „duhul”/sensul ascuns în – şi dincolo de –trupul ei este cel care dã viaţã (2Corinteni 3:6; text citat de sfântulMaxim, în Ambigua 27, în cadrulunei insistente respingeri a literalismului),sfântul Efrem (cf. 5:7)are conştiinţa cã abia întrebând„despre ce nu stã scris” ajungecontemplativul sã înveţe „ceeste scris”. Evident, metoda pecare o aplicã aici, numitã mai târziu– în tradiţia bizantinã – mystagogicã,implicã jocul complex aldepãşirii sensului prim tocmaipentru a îmbogãţi textul cu semnificaţiileduhovniceşti imposibil decuprins în ţesãtura sintacticã.Pentru sfântul Efrem, textulreprezintã o cale de acces la duhulScripturii sau la realitãþile pe careBiblia le semnificã. Asemeneaunui coridor cãtre sala banchetuluispiritual, „cartea m-a adus la uşaraiului”, spune el (imagine reluatãde cãtre sfântul Maxim în Rãspunsuricãtre Talasie 48). Utilizândcele douã instrumente necesare interpretãrii,ochiul (analiza) şimintea (înţelegerea), el a cãlãtorit„peste rânduri ca peste un pod”.Scriitura primeşte aici rolul uneicortine dincolo de care se deruleazãadevãrata poveste, şi abiadinspre aceastã poveste cortinaînsãşi, acţiunea şi decorul, primesclumina inteligibilitãţii.Purtatã de cãtre ochi printre/pesterânduri, mintea, în demersul sãucomprehensiv, ajunge în cele dinurmã sã concedieze ochiul, sã-idea odihnã. Aluzia la metodamystagogicã, sau mai precis lavederea misticã (cu ochii închişi,cu simţurile amorţite), este maimult decât transparentã în acestpunct. Pentru cã miezul semantical Scripturii se aflã dincolo de literã,analiza trebuie sã lase loccontemplaþiei şi participãrii nemijlocitela cele de tainã: „ochiul mi-arãmas afarã / dar inima a intratînãuntru” (cf. 5:4; 5:5; 5:7; 6:2).Imaginile efremiene evocã discretcele douã tipuri ale vederii reprezentatede cuplul paradisiac. Înefortul sãu de a pune nume, de acunoaşte lumea, bãrbatul închiseseochii, renunţase la patimi şi lajudecãţile exterioare, pentru a seapropia mistic de taina/sensullumii, în timp ce femeia asumasecondiţia „ştiinţificã” – deşi nu fãrãpatimã – a analizei dinspre afarãspre înãuntru. Acum, sfântul propunerecuperarea cãii bãrbatului,închiderea ochiului trupesc, dezbrãcareaminţii de prejudecãţi şipasiuni iraţionale, spre a permiteexersarea duhovniceascã nu doar aputerilor cognitive, ci deodatã atuturor energiilor persoanei umane(„inima”).Concret, sfântul Efrem aplicãaceste principii la relatarea despreparadis din Facerea 2-3 (tangenţialşi asupra începutului Cãrţii Genezei),punând în evidenţã dificultãþileîntâmpinate de interpret.Moise înfãţişeazã tainele cu economiede cuvinte, observã sfântul,dezvãluind „istoria grãdinii” prinintermediul limbajului analogic(„zugrãvitã întru cele vãzute”),astfel încât contemplativul, datorsã le cerceteze şi pe „cele vãzute”,este îndemnat sã se apropieprudent/tãcut de „cele ascunse”(cf. 1:1-3.). Prudenţa este cerutãde faptul cã partea superioarã amuntelui paradisiac, simbol al iniţieriimistice (o imagine a Sinaiuluişi a foişorului Cinei tainice),„unde sãlãşluieşte Slava”, „nupoate fi zugrãvitã de mintea omeneascã”(cf. 3:1).Avertismentele sfântului Efremse aflã în perfectã consonanţã cuprecauţiile pe care le ia un alt mare(a)sirian, sfântul Dionisie, în tratatulDespre numirile divine(4:11.), în care sunt descrise deopotrivãefortul dumnezeiesc alcomunicãrii mesajului în formeinteligibile pentru noi şi efortulsolicitat omului de a descifra –prin ascensiune apofaticã, prinsuccesivele negãri ale straturilorsemantice – adevãratele noime divine.În lumina tradiþiei, Facerea, şicu ea întreaga Scripturã, se dovedesca nu fi ceea ce par la primavedere. Poate nu întâmplãtor, învechime, pe când noimele tradiţionaleîncã nu se scufundaserãîn uitare, Scriptura nu era lãsatã laîndemâna grãmãticilor îndrãgostiţi,cum îi aratã şi numele, deliterã…preot dr. Doru COSTACHESt Andrew’s Greek OrthodoxTheological College, Sydney
Comments
Leave a Reply