ADAM ŞI IISUS, de FR. PATRICK HENRY REARDON

Categorie: teologie

              Fără discuţie că printre primele teme ale teologiei creştine a fost contrastul dintre Iisus şi Adam. Scrisorile lui Pavel sunt o sursă evidentă a acestui contrast, mai ales in două locuri, cel dintîi fiind 1 Corinteni 15 şi al doilea Romani 5. Aceste două texte diferă insă prin accent si aplicare.
      Argumentul lui Pavel in 1 Corinteni 15, care de asemenea mai poate fi numit şi cosmologic, tratează calitatea materiei create , „ praful” Genezei 2-3. Argumentarea lui Pavel in acest caz este in general bazată pe moştenirea morţii şi a corupţiei de către Adam , căreia Apostolul îi pune în opoziţie imortalitatea trupului prin Învierea lui Iisus. Adam a fost creat din pămînt, în care de altfel s-a întors. Dar, prin Învierea lui Iisus din morţi această moştenire a corupţiei de la Adam nu este ultimul aspect cu privire la perspectiva asupra omenirii, spune Pavel. Deşi umanitatea cu siguranţă împărtăşeşte corupţia lui Adam, prin Iisus ea este facută să împărtăşească neprihănirea Învierii: „Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune”(1 Cor.15:42). Astfel “Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc. ”(1 Cor. 15:49).
         În cel de-al doilea text, Romani 5, Pavel se întoarce către contrastul dintre Adam şi Iisus, dar acum cu un accent şi o aplicare diferită. Aici el dezvoltă tema dintr-o perspectivă mai degrabă istorică decît cosmogonică. Pavel declară că pe cînd prin Adam “a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea”, prin ascultare către Iisus “se vor face drepţi cei mulţi” (5,12). Pe scurt, “căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. ”. (5,15).
          Fiecare dintre cele două contraste dintre Adam şi Iisus foloseşte la conturarea conceptului general din cele două epistole. În 1 Corinteni acesta este Misterul Pascal (“Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. ”), iar în epistola către Romani acesta este Iertarea. Cel de-al doilea, care tratează ascultarea către Iisus, reflectă teologia Sfintei Miercuri si a Bunei Vineri.  Primul, care este bazat pe Înviere se referă la teologia Duminicii Paştelui.
            Oricum, contrastul dintre Iisus şi Adam nu pare să-şi fi avut originea la Pavel. Părerea mea este (aşa cum cred şi alţii) că deja am găsit acel contrast in ceea ce este aparent un vers dintr-un imn antic citat de Sf. Pavel in Epistola către Filipeni: “Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,  Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,  ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,  S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;  Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. (Filip. 2, 5-10)   
         Două aprecieri pot fi făcute cu privire la acest pasaj, în opinia mea.
       Primul, bogatul său caracter doctrinar este surprinzător într-un contex în care nu l-am aştepta. Contextul nu este doctrinar. Este mai degrabă o povăţuire morală în care Pavel descrie cum creştinii trebuie să fie umili si ascultători in ţinuta şi comportamentul unuia faţă de celălalt(2:1-4,12-16). Aşezat în mijlocul acestui context, pasajul creştin citat mai sus pare a fi o insertie. Îl poartă pe cititor într-o direcţie specific doctrinară. Se pare că Pavel, dorind să menţină exemplu ascultării către Iisus, le reaminteşte de un text pe care se aşteaptă ca cititorii să îl recunoască. Texte familiare ca aceste sunt adesea luate din imnuri bine-cunoscute, iar la o citire atentă a pasajului este sugerată o structură strofică.
              În al doilea rînd, cel puţin o parte a acestei inserţii imnice are o legătură clară cu un contrast dintre Iisus şi Adam. Adam, cu toţii stim, a fost neascultător încercînd să devină asemenea lui Dumnezeu. Acest fapt este implicat in ceea ce şarpele i-a spus Evei cu privire la fructul oprit „Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. ( Geneza 3:5). Astfel spus, neascultătorul Adam „ a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu”.
                Fiul Lui Dumnezeu, prin contrast,  avînd „forma lui Dumnezeu” era deja „egalul Lui Dumnezeu”. El nu avea nevoie să îl „apuce”. Totuşi el s-a golit de Sine şi şi-a asumat „forma unui servitor”, devenind ascultător morţii pe cruce. Acesta este modelul de ascultare pe care Pavel îl oferă creştinilor spunîndu-le: „să aveţi acest gînd printre voi”. Cei ce cred trebuie să abandoneze exemplul lui Adam şi să îl urmeze modelul Lui Iisus.
                În concluzie, Pavel însuşi a moştenit acest contrast dintre Adam şi Iisus din imnurile vechilor adoraţii creştine. Din acest motiv, ar trebui privit ca venind din cele mai primitive intuiţii teologice alea creştinilor. În 1 Corinteni şi Romani Pavel însuşi înfăţişează noi dezvoltări ale acestei teme, aplicate celor două întrebări dicutate pe care el le avea în gînd să le adreseze: Învierea şi Iertarea.
       
             
( tradus din site-ul    www.orthodoxytoday.org de Boşontel Elena Andreea)


Comments

Leave a Reply